advers definitie

ADVÉRS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra]. adjectivadvers

ADVÉRS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus) adjectivadvers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus). adjectivadvers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus. adjectivadvers

*advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ. adjectivadvers

advérs adj. m., pl. advérși; f. advérsă, pl. advérse adjectivadvers

advers a. contrar, opus: partea adversă a câștigat procesul. adjectivadvers

ADVÉRS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; potrivnic. ◊ (Jur.) Parte adversă = adversarul într-un proces. ♦ Dușmănos. [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403. adjectivadvers

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiadvers

advers  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advers adversul adversă adversa
plural adverși adverșii adverse adversele
genitiv-dativ singular advers adversului adverse adversei
plural adverși adverșilor adverse adverselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z