ADULTERÍN, -Ă adj. Născut dintr-un adulter. [< lat. adulterinus, cf. fr. adultérin]. adjectivadulterin
ADULTERÍN, -Ă adj. 1. (despre copii) născut dintr-un adulter. 2. (bot.; despre organe) fals. (< fr. adultérin, lat. adulterinus) adjectivadulterin
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus). adjectivadulterin
*adulterín, -ă adj. și s. (lat. adulterinus). Născut din adulterĭu. adjectivadulterin
adulterín (născut din adulter) adj. m., pl. adulteríni; f. adulterínă, pl. adulteríne adjectivadulterin
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus. adjectivadulterin
ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. Născut dintr-un adulter. adjectivadulterin
adulterin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | adulterin | adulterinul | adulterină | adulterina |
plural | adulterini | adulterinii | adulterine | adulterinele | |
genitiv-dativ | singular | adulterin | adulterinului | adulterine | adulterinei |
plural | adulterini | adulterinilor | adulterine | adulterinelor |