ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin, ager. – Din adulmeca + suf. -(ă)tor. adjectivadulmecător
adulmecător a. care adulmecă. adjectivadulmecător
ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător. adjectivadulmecător
ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă. Cîinii lor atîta sînt de adulmecători, încît niciodată nu i-a înșelat. SEVASTOS, N. 37. adjectivadulmecător
adulmecător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | adulmecător | adulmecătorul | adulmecătoare | adulmecătoarea |
plural | adulmecători | adulmecătorii | adulmecătoare | adulmecătoarele | |
genitiv-dativ | singular | adulmecător | adulmecătorului | adulmecătoare | adulmecătoarei |
plural | adulmecători | adulmecătorilor | adulmecătoare | adulmecătoarelor |