ADSORBÍT, -Ă, adsorbíți, -te, adj. Care a fost supus procesului de adsorbție. ◊ Substanță adsorbită. (din adsorbi) [folosit în corpul DEX] adjectiv adsorbit
ADSORBÍ vb. IV. refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. [P.i. 3 -soarbe. / < fr. adsorber]. verb adsorbi
ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr. adsorber) verb adsorbi
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. – Fr. adsorber. verb adsorbi
ADSORBÍ, adsórb, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. 2. Tranz. A fixa pe suprafață – Din fr. adsorber (după sorbi). verb adsorbi
adsorbí (a ~) (a fixa pe suprafață) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adsórb, imperf. 3 sg. adsorbeá; conj. prez. 3 să adsoárbă verb adsorbi
| adsorbit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | adsorbit | adsorbitul | adsorbită | adsorbita |
| plural | adsorbiți | adsorbiții | adsorbite | adsorbitele | |
| genitiv-dativ | singular | adsorbit | adsorbitului | adsorbite | adsorbitei |
| plural | adsorbiți | adsorbiților | adsorbite | adsorbitelor | |