reduceri si promotii 2018
Definitie adormire - ce inseamna adormire - Dex Online

adormire definitie

adormire s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă substantiv feminin adormire

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte. substantiv feminin adormire

adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie. substantiv feminin adormire

adormíre s. f., g.-d. art. adormírii substantiv feminin adormire

adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare. substantiv feminin adormire

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi. substantiv feminin adormire

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. 1.Cufundare în somn. (F i g.) Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pin la ceruri din a lumii deșteptare? ALECSANDRI, P. A. 81. ◊ F i g. Slăbirea intensității unei preocupări, a unei senzații, a unui sentiment. Adormirea vigilenței, autoliniștirea, atitudinea de gură-cască trebuie combătute. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. F i g. (În stil bisericesc) Moarte. Adormirea maicii domnului. substantiv feminin adormire

a da adormiri (cuiva) expr. (intl.) a înșela / a păcăli pe cineva. substantiv feminin adaadormiri

Adormírea Máicii Dómnului (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Adormírii Máicii Dómnului substantiv feminin adormireamaiciidomnului

adórm, a -í, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir.Adoarme, să adoarmă). Încep să dorm: abea adormisem. V. tr. Fac să doarmă: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atențiunea, plictisesc: discursurile luĭ te adorm. Amuzez ca să nu se observe: a adormi atențiunea dușmanilor. A adormi întru Domnu, a adormi somnu cel de vecĭ, a muri. verb tranzitiv adorm

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ F i g. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, in fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. F i g. (Uneori cu determinarea « de veci », « întru domnul » etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o si, Măriuca... se culcă la piciond părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. * (Rar) T r a n z. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. T r a n z. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de.. duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluiend frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ F i g. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea. * Expr. A adormi vigilența cuiva = a face sâ slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. F i g. A alina, a liniști, a potoli. verb tranzitiv adormi

adormi, adorm I v. t. a lovi (pe cineva) pînă la leșin II v. i. 1. a muri 2. a-și pierde cunoștința, a leșina verb tranzitiv adormi

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire. verb tranzitiv adormi

adormí (adórm, adormít), vb.1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz). verb tranzitiv adormi

adormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 să adoármă verb tranzitiv adormi

adormì v. 1. a începe a dormi: abia a adormit; 2. a face să doarmă: a adormi copilul; 3. fig. a liniști momentan: ca să adoarmă presupunerile Domnului AL; 4. a muri în pace: a adormi întru Domnul. [Lat. ADDORMIRE]. verb tranzitiv adormì

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire. verb tranzitiv adormi

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău. verb tranzitiv aitrage

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate. verb tranzitiv avorbiaiureantramvai

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adormire

adormire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adormire adormirea
plural adormiri adormirile
genitiv-dativ singular adormiri adormirii
plural adormiri adormirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z