reduceri si promotii 2018
Definitie adorare - ce inseamna adorare - Dex Online

adorare definitie

ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adorație. [< adora]. substantiv feminin adorare

ADORÁRE s. f. Faptul de a adora; iubire sau admirație nemărginită, divinizare. ♦ Cult, venerație, slăvire. substantiv feminin adorare

adoráre s. f., g.-d. art. adorắrii substantiv feminin adorare

ADORÁRE s.f 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora. substantiv feminin adorare

ADORÁRE s. f. Faptul de a adora. 1. Iubire înfocată, admirație nemărginită. Simt o adorare în inima mea pentru tine. EMINESCU, N. 116. 2. Cult, venerație pentru o divinitate. substantiv feminin adorare

*adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre. substantiv feminin adorațiune

*adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica. verb tranzitiv ador

ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare]. verb tranzitiv adora

ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare) verb tranzitiv adora

adorá (a ~) vb., ind. prez. 3 adóră verb tranzitiv adora

adorà v. 1. a se închina lui D-zeu; 2. a avea un fel de cult pentru cineva, a iubi cu pasiune: el își adoră copiii. verb tranzitiv adorà

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare). verb tranzitiv adora

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare. verb tranzitiv adora

ADORÁ, ador, vb. I. T r a n z. 1. A iubi în cei mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau (familiar) pentru ceva. Amîndoi adorau marea. BART, E. 51. Ea asculta cu îngăduință povestele lor și juca cu dînșii preferansul, încît ei o adorau. NEGRUZZI, S. I 110. 2. A slăvi o divinitate, a i se închina cu evlavie mistică. Vechii greci adorau numeroși zei. verb tranzitiv adora

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adorare

adorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adorare adorarea
plural adorări adorările
genitiv-dativ singular adorări adorării
plural adorări adorărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z