reduceri si promotii 2018
Definitie adoptare - ce inseamna adoptare - Dex Online

adoptare definitie

ADOPTÁRE s.f. Acțiunea de a adopta. [< adopta]. substantiv feminin adoptare

adoptáre s. f., g.-d. art. adoptắrii; pl. adoptắri substantiv feminin adoptare

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. substantiv feminin adoptare

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. ◊ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta. substantiv feminin adoptare

ADOPTÁRE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. 1. Adopție. 2. Însușire, acceptare a felului de a vedea al altuia, primire a unei' păreri, a unei metode. ♦ Acceptare în urma unui vot. După adoptarea legilor de către Marea Adunare Națională, ele sînt semnate de președintele și de secretarul Prezidiului și publicate în Buletinul Oficial. CONST. R.P.R. 19. substantiv feminin adoptare

*adópt, a -á, v. tr. (lat. adoptare.Adópt, adopțĭ, adoptă; să adopte. V. optez). Iaŭ de suflet, înfiez: Augúst îl adoptă pe Tiberiŭ. Aleg, prefer, admit: a adopta o părere, o sistemă. verb tranzitiv adopt

ADOPTÁ vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecție, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adópt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren]. verb tranzitiv adopta

ADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-și însuși felul de a fi al cuiva. ◊ a alege cu predilecție. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare) verb tranzitiv adopta

adoptá (a ~) vb., ind. prez. 3 adóptă verb tranzitiv adopta

adoptà v. 1. a lua de suflet, a înfia; 2. a alege cu preferință pentru sine, a-și însuși: a adopta o părere; 3. a admite, a primi: Camera a adoptat legea. verb tranzitiv adoptà

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc; a accepta ceva în urma unui vot. – Fr. adopter (lat. lit. adoptare). verb tranzitiv adopta

ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare. verb tranzitiv adopta

ADOPTÁ, adópt, vb. I. T r a n z. 1. A înfia un copil după toate formele legale; a lua de suflet. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepra o părere, o metodă etc. ♦ Refl. pas. Planul se făcu, se adoptă și se puse în lucrare. NEGRUZZI, s. I 319. ♦ A accepta în urma unui vot. O lege se socotește adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 19. – Prez. ind. și: (1) adoptez. verb tranzitiv adopta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adoptare

adoptare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adoptare adoptarea
plural adoptări adoptările
genitiv-dativ singular adoptări adoptării
plural adoptări adoptărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z