adonic definitie

ADÓNIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil și un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius]. substantiv neutruadonic

ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique) substantiv neutruadonic

ADÓNIC, adonice, adj. n. (În expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Fr. adonique (< gr.). substantiv neutruadonic

adónic (vers ~) adj. m.; pl. f. adónice substantiv neutruadonic

*adónic, -ă adj. (lat. vérsus adónius). Metr. Vers adonic, vers latin orĭ grecesc compus dintr' un dáctil și un spondeŭ saŭ troheŭ. substantiv neutruadonic

adonic a. vers latin compus dintr´un dactil și un spondeu: el ar frânge ’n vers adonic limba lui ca și Horațiu EM. substantiv neutruadonic

ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique. substantiv neutruadonic

ADÓNIC adj. (Numai în expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau troheu, folosit în versificația greacă și latină. substantiv neutruadonic