ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare]. verb tranzitivadnota
ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare) verb tranzitivadnota
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare. verb tranzitivadnota
adnotá (a ~) vb., ind. prez. 3 adnoteáză verb tranzitivadnota
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare. verb tranzitivadnota
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. T r a n z. A face note sau însemnări care să explice sau să întregească, să completeze un text. verb tranzitivadnota
*adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez. verb tranzitivadnotez
adnota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)adnota | adnotare | adnotat | adnotând | singular | plural | ||
adnotând | adnotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | adnotez | (să)adnotez | adnotam | adnotai | adnotasem | |
a II-a (tu) | adnotezi | (să)adnotezi | adnotai | adnotași | adnotaseși | ||
a III-a (el, ea) | adnotează | (să)adnotai | adnota | adnotă | adnotase | ||
plural | I (noi) | adnotăm | (să)adnotăm | adnotam | adnotarăm | adnotaserăm | |
a II-a (voi) | adnotați | (să)adnotați | adnotați | adnotarăți | adnotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | adnotează | (să)adnoteze | adnotau | adnotară | adnotaseră |