admonițiune definitie

ADMONIȚIÚNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition]. substantiv feminin admonițiune

ADMONIȚIÚNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. (< fr. admonition, lat. admonitio) substantiv feminin admonițiune

*admonițiúne f. (lat. admonitio, -ónis, d. móneo, sfătuiesc). Mustrare. – Și -íție. substantiv feminin admonițiune

admonițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. admonițiúnii; pl. admonițiúni substantiv feminin admonițiune

admonițiune f. admonestare. substantiv feminin admonițiune

ADMONIȚIÚNE, admonițiuni, s. f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis. substantiv feminin admonițiune