ADMINISTRA, administrez, vb. I. T r a n z. 1. A cîrmui, a gospodări (o întreprindere, o instituție, un sector de producție publică). Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. 2. A da unui bolnav un medicament. I-a administrat calciu. adjectiv administra
ADMINISTRÁT, -Ă, administrați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care se află sub conducerea cuiva. – V. administra1. adjectiv administrat
administrát (rar) s. m., pl. administráți adjectiv administrat
ADMINISTRÁT, -Ă, administrați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care se află sub conducerea cuiva. – V. administra. adjectiv administrat
ADMINISTRÁT, -Ă, administrați, -te, adj. Cîrmuit, gospodărit. ♦ (Substantivat; rar) Persoană aflată sub conducerea cuiva. Ca un om bine crescut, vizita pe administrații săi. NEGRUZZI, S. I 111. adjectiv administrat
administrá (a ~) vb., ind. prez. 3 administreáză verb tranzitiv administra
administrà v. 1. a conduce afaceri publice sau particulare; 2. a da: a administra un medicament. verb tranzitiv administrà
administrá (administréz, administrát), vb. – A conduce, a gospodări o întreprindere, instituție etc. < Fr. administrer. – Der. (din fr.) administrație, s. f., cf. rus. administracija (Sanzewitsch 197); administrativ, adj.; administrator, s. m. verb tranzitiv administra
ADMINISTRÁ vb. I. tr. 1. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituție etc.). 2. A da un medicament unui bolnav. [Cf. lat. administrare, fr. administrer, it. amministrare]. verb tranzitiv administra
ADMINISTRÁ vb. tr. 1. a conduce, a gospodări (o întreprindere). 2. a da un medicament unui bolnav. 3. (ir.) a trage o bătaie. 4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. 5. a supraveghea încasările. (< fr. administrer, lat. administrare) verb tranzitiv administra
ADMINISTRÁ1, administrez, vb. I. Tranz. A conduce, a cârmui, a gospodări o întreprindere, o instituție etc. – Fr. administrer (lat. lit. administrare). verb tranzitiv administra
ADMINISTRÁ2, administrez, vb. I. Tranz. A da unui bolnav un anumit medicament. – Fr. administrer (lat. lit. administrare). verb tranzitiv administra
ADMINISTRÁ, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare. verb tranzitiv administra
*administréz v. tr. (lat. administrare). Guvernez, conduc: a administra un departament. Daŭ să ĭa: a-ĭ administra cuĭva un vomitiv. Fam. Iron. Trag, aplic: a-ĭ administra cuĭva o palmă. verb tranzitiv administrez
| administrat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | administrat | administratul | administrată | administrata |
| plural | administrați | administrații | administrate | administratele | |
| genitiv-dativ | singular | administrat | administratului | administrate | administratei |
| plural | administrați | administraților | administrate | administratelor | |