adimenire definitie

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire. substantiv femininadimenire

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s.f] – V. ademeni. substantiv femininademenire

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire. substantiv femininadimenire

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire. substantiv femininadimenire

ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni. verb tranzitivadimeni

ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] – Cf. magh. adomány. verb tranzitivademeni

ADIMENÍ vb. IV v. ademeni. verb tranzitivadimeni

ADIMENÍ vb. IV v. ademeni. verb tranzitivadimeni

ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin [!] vorbe, banĭ, frumuseță [!] ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s' ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc). verb tranzitivademenesc

adimenésc, V. ademenesc. verb tranzitivadimenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiadimenire

adimenire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adimenire adimenirea
plural adimeniri adimenirile
genitiv-dativ singular adimeniri adimenirii
plural adimeniri adimenirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z