adiacent definitie

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente]. adjectiv adiacent

adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte adjectiv adiacent

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis). adjectiv adiacent

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente) adjectiv adiacent

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis. adjectiv adiacent

*adĭacént, V. adjacent. adjectiv adĭacent

*adjacent, -ă adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, la și jacére, a zăcea, a fi situat). Alăturat: țărĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature [!] comună. – Și adĭacent. adjectiv adjacent

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Care se alătură, se atinge cu ceva. Noțiuni adiacente.Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vîrf și o latură comună. – Pronunțat: -di-a-. adjectiv adiacent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adiacent

adiacent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adiacent adiacentul adiacentă adiacenta
plural adiacenți adiacenții adiacente adiacentele
genitiv-dativ singular adiacent adiacentului adiacente adiacentei
plural adiacenți adiacenților adiacente adiacentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z