ADEZÍV, -Ă adj. (Despre materiale, substanțe etc.) Care aderă, care se lipește strâns de ceva. // s.m. Produs natural sau sintetic cu care se lipește, se încleiază lemnul, metalele, sticla etc. ♦ Substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazitare pentru a asigura o mai bună fixare pe plante a acestora. [< fr. adhésif]. adjectivadeziv
ADEZÍV, -Ă I. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante. (< fr. adhésif) adjectivadeziv
ADEZÍV, -Ă, adezivi, -e, adj. Care stă strâns lipit de ceva. Țesut adeziv. – Fr. adhésif. adjectivadeziv
*adezív, -ă adj. (d. adeziune: fr. adhésif). Care se lipește de pele [!]: emplastru adeziv. Fig. Care arată adeziunea: formulă adezivă. adjectivadeziv
adezív1 adj. m., pl. adezívi; f. adezívă, pl. adezíve adjectivadeziv
adezív2 s. m., pl. adezívi adjectivadeziv
ADEZÍV, -Ă, adezivi, -e, adj. (Despre materiale, substanțe etc.) Care aderă, care stă strîns lipit de ceva. Țesut adeziv. adjectivadeziv
ADEZÍV, -Ă, adezivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. Țesut adeziv. 2. S. m. Produs chimic care permite lipirea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite. – Din fr. adhésif. adjectivadeziv
| adeziv adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | adeziv | adezivul | adezivă | adeziva |
| plural | adezivi | adezivii | adezive | adezivele | |
| genitiv-dativ | singular | adeziv | adezivului | adezive | adezivei |
| plural | adezivi | adezivilor | adezive | adezivelor | |