ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Din adeveri + suf. -(i)tor. adjectivadeveritor
adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre adjectivadeveritor
adeveritor a. care adeverește. adjectivadeveritor
ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Adeveri + suf. -tor. adjectivadeveritor
ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. (Învechit) Care dovedește, care face dovada, care adeverește. Certificat adeveritor. adjectivadeveritor
adeveritor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | adeveritor | adeveritorul | adeveritoare | adeveritoarea |
plural | adeveritori | adeveritorii | adeveritoare | adeveritoarele | |
genitiv-dativ | singular | adeveritor | adeveritorului | adeveritoare | adeveritoarei |
plural | adeveritori | adeveritorilor | adeveritoare | adeveritoarelor |