reduceri si promotii 2018
Definitie adeverire - ce inseamna adeverire - Dex Online

adeverire definitie

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare; realizare. substantiv feminin adeverire

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri substantiv feminin adeverire

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri. substantiv feminin adeverire

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (s e) a d e v e r i; confirmare, atestare. substantiv feminin adeverire

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr. verb tranzitiv adeveri

adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica. verb tranzitiv adeveri

adeverí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 să adevereáscă verb tranzitiv adeveri

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevărá vb. I] – Din adevăr. verb tranzitiv adeveri

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. 1. T r a n z. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că... ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se împlini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229. Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată. ALECSANDRI, T. 1433. – Variantă: (învechit și popular) adevărá, adeverez (TEODORESCU. P.P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I. verb tranzitiv adeveri

adeverésc v. tr. (din adevăr saŭ din maĭ vechĭu adeverez, din care a rămas azĭ numaĭ adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat: a adeverit că e așa, știrea s' a adeverit. Vechĭ. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numaĭ să-l primească să le fie craĭ (Nec.). V. refl. Mă încredințez, mă asigur: m' am adeverit că nu spunea cu direptate [!] (Dos.). Mă oblig: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (Moxa). verb tranzitiv adeveresc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adeverire

adeverire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adeverire adeverirea
plural adeveriri adeveririle
genitiv-dativ singular adeveriri adeveririi
plural adeveriri adeveririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z