adeveri definitie

credit rapid online ifn

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr. verb tranzitivadeveri

adeverí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 să adevereáscă verb tranzitivadeveri

credit rapid online ifn

adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica. verb tranzitivadeveri

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevărá vb. I] – Din adevăr. verb tranzitivadeveri

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. 1. T r a n z. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că... ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se împlini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229. Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată. ALECSANDRI, T. 1433. – Variantă: (învechit și popular) adevărá, adeverez (TEODORESCU. P.P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I. verb tranzitivadeveri

adeverésc v. tr. (din adevăr saŭ din maĭ vechĭu adeverez, din care a rămas azĭ numaĭ adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat: a adeverit că e așa, știrea s' a adeverit. Vechĭ. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numaĭ să-l primească să le fie craĭ (Nec.). V. refl. Mă încredințez, mă asigur: m' am adeverit că nu spunea cu direptate [!] (Dos.). Mă oblig: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (Moxa). verb tranzitivadeveresc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiadeveri

adeveri  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)adeveri adeverire adeverit adeverind singular plural
adeverind adeveriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adeveresc (să)adeveresc adeveream adeverii adeverisem
a II-a (tu) adeverești (să)adeverești adevereai adeveriși adeveriseși
a III-a (el, ea) adeverește (să)adevereai adeverea adeveri adeverise
plural I (noi) adeverim (să)adeverim adeveream adeverirăm adeveriserăm
a II-a (voi) adeveriți (să)adeveriți adevereați adeverirăți adeveriserăți
a III-a (ei, ele) adeveresc (să)adeverească adevereau adeveri adeveriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z