adet definitie

adét (adéturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ‘āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului. substantiv neutru adet

adét n., pl. urĭ (turc. ar. âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb. adet). Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ adetĭ, maĭ ales în nord, ca Sireti, zîdĭ îld. Siret, zid. substantiv neutru adet

ADÉT, adeturi, s. n. (Învechit) Dare, impozit, taxă vamală. Dacă-mi plăteam birul ș-adetul la stăpîn, Nu mai aveam pricină. NEGRUZZI, S. II 249. substantiv neutru adet