ADERÁRE s.f. Acțiunea de a adera. [< adera]. substantiv feminin aderare
ADERÁRE, aderări, s. f. Acțiunea de a adera. substantiv feminin aderare
aderáre s. f., g.-d. art. aderắrii; pl. aderắri substantiv feminin aderare
ADERÁRE, aderări, s. f. Acțiunea de a adera și rezultatul ei. – V. adera. substantiv feminin aderare
ADERÁRE, aderări, s. f. Acțiunea de a adera; alăturare, alipire la un partid, la o mișcare, la o ideologie, la o acțiune, prin cunoașterea și împărtășirea principiilor respective. V. adeziune. substantiv feminin aderare
*adér și -éz, a -á v. intr. (fr. adherer, d. lat. ad-haerére, a fi lipit de ceva). Mă lipesc, mă prind, îs alipit, îs prins: epiderma aderă peliĭ. Fig. Mă alipesc, primesc, accept: a adera uneĭ doctrine saŭ la o doctrină. verb ader
aderá (adér, aderát), vb. – A se atașa, a se alătura, a se ralia. < Fr. adhérer. – Der. (din fr.) aderent, adj.; aderență, s. f.; adeziune, s. f. verb adera
ADERÁ vb. I. intr. 1. A se uni cu părerea cuiva. ♦ A se alătura unui partid, unei mișcări etc., cunoscându-i și împărtășindu-i principiile. 2. A fi, a se ține lipit, strâns de ceva, a se lipi de ceva. [P.i. ader, (rar) -rez, 3,6 -ră. / < fr. adhérer, cf. lat. adhaerere]. verb adera
aderá (a ~) vb., ind. prez. 3 adéră verb adera
ADERÁ vb. intr. 1. a se ralia la părerea cuiva. ◊ a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc. 2. (despre state) a se alătura unui tratat. 3. a fi, a se ține lipit, strâns. (< fr. adhérer) verb adera
ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) 1. A se alipi, a se alătura unui partid, unei mișcări, unei ideologii, unei acțiuni, cunoscându-i și împărtășindu-i principiile. 2. A se ține strâns lipit de ceva. – Fr. adhérer (lat. lit. adhaerere). verb adera
ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) 1. A deveni adeptul unui partid, al unei mișcări, al unei ideologii, al unei acțiuni, cunoscându-i și împărtășindu-i principiile. 2. A se ține strâns lipit de ceva. 3. (Despre state) A deveni parte la un tratat. – Din fr. adhérer, lat. adhaerere. verb adera
ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și colectivități; urmat de determinări introduse prin prep. « la ») A se alătura la, a se alipi de un partid, de o mișcare, de o ideologie, de o acțiune, cunoscindu-i și împărtășindu-i principiile. Oamenii iubitori de pace am întreaga lume înțeleg și aderă întru totul la ideea de a intensifica lupta pentru pace. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2105. Eliad a convenit de necesitatea acelui articol [privitor la împroprietărirea țăranilor], a aderat la redacțiunea lui Nicu Bălcescu și a doua zi a venit acasă la mine, unde a scris cu mina lui acea proclamație, sub dictarea Bălcescului. GHICA, S. A. 162. 2. A se ține strîns lipit, unit de ceva. Substanța nervoasă a encefalului și a măduvei spinării aderă la altă membrană. verb adera
| aderare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aderare | aderarea |
| plural | aderări | aderările | |
| genitiv-dativ | singular | aderări | aderării |
| plural | aderări | aderărilor | |