ADECVÁ vb. I refl. (Rar) A fi adecvat; a se conforma, a se potrivi, a se adapta. [< adecvat]. verb tranzitiv adecva
ADECVÁ vb. tr., refl. a face să devină, a fi adecvat; a (se) conforma. (< adecvat) verb tranzitiv adecva
ADECVÁ, adecvez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). verb tranzitiv adecva
adecvá (a ~) vb., ind. prez. 3 adecveáză verb tranzitiv adecva
ADECVÁ, adecvez, vb. I1. Tranz. și refl. A face să devină sau a fi adecvat. – Din adecvat (derivat regresiv). verb tranzitiv adecva
| adecva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) adecva | adecvare | adecvat | adecvând | singular | plural | ||
| adecvând | adecvați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | adecvez | (să) adecvez | adecvam | adecvai | adecvasem | |
| a II-a (tu) | adecvezi | (să) adecvezi | adecvai | adecvași | adecvaseși | ||
| a III-a (el, ea) | adecvează | (să) adecvai | adecva | adecvă | adecvase | ||
| plural | I (noi) | adecvăm | (să) adecvăm | adecvam | adecvarăm | adecvaserăm | |
| a II-a (voi) | adecvați | (să) adecvați | adecvați | adecvarăți | adecvaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | adecvează | (să) adecveze | adecvau | adecvară | adecvaseră | ||