ADÁOS, -Ă, adaoși, -se adj. v. ADAOGE. – [DEX '98] adjectiv adaos
adáos s. n., pl. adáosuri adjectiv adaos
adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice. adjectiv adaos
ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga. substantiv neutru adaos
adáog, adáos, V. adaug, adaus. substantiv neutru adaog
adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într' adaus, a fi gravidă. substantiv neutru adaus
adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice. substantiv neutru adaos
ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge. substantiv neutru adaos
ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adáus (CAMILAR, N. II 296) s. n. substantiv neutru adaos
adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). verb tranzitiv adaug
ADÁOGE vb. III. v. adăuga. verb tranzitiv adaoge
adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE]. verb tranzitiv adaoge
ADÁOGE vb. III v. adăuga. verb tranzitiv adaoge
ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere. verb tranzitiv adăuga
ADAÓGE vb. III v. adăuga. verb tranzitiv adaoge
| adaos adjectiv | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | adaos | adaosul |
| plural | adaoși | adaoșii | |
| genitiv-dativ | singular | adaos | adaosului |
| plural | adaoși | adaoșilor | |
| adaos adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | adaos | adaosul | adaosă | adaosa |
| plural | adaoși | adaoșii | adaose | adaosele | |
| genitiv-dativ | singular | adaos | adaosului | adaose | adaosei |
| plural | adaoși | adaoșilor | adaose | adaoselor | |