reduceri si promotii 2018
Definitie adaos - ce inseamna adaos - Dex Online
Alege sensul dorit: adaos - adjectiv adaos - substantiv neutru

adaos definitie

ADÁOS, -Ă, adaoși, -se adj. v. ADAOGE. – [DEX '98] adjectiv adaos

adáos s. n., pl. adáosuri adjectiv adaos

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice. adjectiv adaos

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga. substantiv neutru adaos

adáog, adáos, V. adaug, adaus. substantiv neutru adaog

adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într' adaus, a fi gravidă. substantiv neutru adaus

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice. substantiv neutru adaos

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, comple­tare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge. substantiv neutru adaos

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adáus (CAMILAR, N. II 296) s. n. substantiv neutru adaos

adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără). verb tranzitiv adaug

ADÁOGE vb. III. v. adăuga. verb tranzitiv adaoge

adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE]. verb tranzitiv adaoge

ADÁOGE vb. III v. adăuga. verb tranzitiv adaoge

ADĂUGÁ, adáug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăogá vb. I, adáoge vb. III, adăogí, adăugí vb. IV] – Lat. *adaugere. verb tranzitiv adăuga

ADAÓGE vb. III v. adăuga. verb tranzitiv adaoge

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adaos

adaos   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adaos adaosul
plural adaoși adaoșii
genitiv-dativ singular adaos adaosului
plural adaoși adaoșilor
adaos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adaos adaosul adaosă adaosa
plural adaoși adaoșii adaose adaosele
genitiv-dativ singular adaos adaosului adaose adaosei
plural adaoși adaoșilor adaose adaoselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z