reduceri si promotii 2018
Definitie adăpost - ce inseamna adăpost - Dex Online

adăpost definitie

adăpóst (adăpósturi), s. n. – Loc ferit, refugiu, acoperămînt. < Lat. ad dēpŏsĭtum sau *addapostum, folosit mai întîi cu funcție adv. (Philippide, Principii, 97; Tiktin; Pușcariu 21; DAR; Rosetti, I, 161). Mai puțin probabilă sugestia lui Candrea, Rom., XXXI, 296 (cf. Candrea-Dens., Éléments, 25; Scriban), care propune lat. ad appos(ĭ)tum. Der. adăposteală, s. f. (ocol, țarc); adăposti, vb. (a adăposti, a ocroti); adăpostitor, adj. (protector); adăpostitură, s. f. (înv., refugiu, loc adăpostit). substantiv neutru adăpost

adăpost, adăposturi s. n. închisoare substantiv neutru adăpost

ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit care apără de vreme rea, de primejdii etc.; construcție făcută în acest scop. ♢ Adăpost (antiaerian) = loc special amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Loc de azil; casă, cămin. Ce fac tocmai acum la bătrânețe fără leac de adăpost? (CREANGĂ). ♦ Protecție, ocrotire. Ședeau pe vine la adăpostul zidului (DUMITRIU). ♢ Expr. A fi (sau a (se) pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum. substantiv neutru adăpost

adăpóst s. n., pl. adăpósturi substantiv neutru adăpost

ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit; construcție făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăpostește cineva. ♦ (Mil.) Construcție specială pentru protecția împotriva mijloacelor de distrugere a inamicului. Adăpost antiaerian. ♦ Ocrotire, găzduire. A da cuiva adăpost.Expr. A fi (sau a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum. substantiv neutru adăpost

adăpóst n., pl. urĭ rar oaste (lat. adappósitum, pus la, compus ca și adăstare). Loc unde nu eștĭ expus neplăcerilor saŭ periculelor [!] (vînt, soare, ploaĭe, frig, gloanțe). Fig. Refugiŭ: religiunea oferă un adăpost nenorociților. La adăpost de, apărat, ferit: la adăpost de ploaĭe, la adăpostu injuriilor. substantiv neutru adăpost

adăpost n. 1. loc care apără de soare, vânt, ploaie; 2. fig. loc de scăpare: adăpost contra nenorocirii; la adăpost, în siguranță. [Lat. AD APPOSITUM]. substantiv neutru adăpost

ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit, care apără de vreme rea, de arșiță, de primejdii etc.; construcție făcută în acest scop. V. refugiu. [Copăceii din butoiașe] iarna erau băgați la adăpost călduț, acolo unde se păstrează și alte plante și alte flori. PAS, L. I 86. Oamenii stăteau tăcuți: în singurătatea cîmpiilor, în adăpostul șubred, plin de fum și de umbră. SADOVEANU, O. II 223. Doi licurici și-aprind sfiala în adăpostul de otavă. GOGA, P. 56. ◊ F i g. În ungherul unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! EMINESCU, O. I 134. ◊ Adăpost antiaerian (adesea fără determinare) = loc special amenajat pentru apărarea (în timp de război) contra bombelor și a altor proiectile (aruncate de obicei din avion). ♦ Loc de azil, cămin. Am nevoie de adăpost și de hodină. SADOVEANU, N. F. 110. Bați cărări fără de rost, Rupt îți este straiul Și n-ai nici un adăpost.. Parcă blăstămat ai fost Foc să-ți fie traiul! NECULUȚĂ, Ț. D. 111. Dar eu, ce fac tocmai acum la bătrînețe fără leac de adăpost? CREANGĂ, P. 175. ◊ (Precedat de obicei de prep. «la») Protecție, ocrotire, apărare. Vreo douăzeci de țărani... ședeau pe vine la adăpostul zidului. DUMITRIU. B. F. 90. ◊ E x p r. A (se) pune (sau a fi) la adăpost de ceva = a (se) adăposti; f i g. a preveni un neajuns, a (se) feri de o amenințare. Satul Florești, împrăștiat ca toate satele de munte, se ascundea între coline, pus parcă la adăpost de vremuri grele. BRĂESCU, V. A. 110. substantiv neutru adăpost

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului adăpost

adăpost   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpost adăpostul
plural adăposturi adăposturile
genitiv-dativ singular adăpost adăpostului
plural adăposturi adăposturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z