ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător. adjectivacățător
acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor. adjectivacățător
AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător. adjectivagățător
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător. adjectivacățător
ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător. adjectivacățător
acățător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | acățător | acățătorul | acățătoare | acățătoarea |
plural | acățători | acățătorii | acățătoare | acățătoarele | |
genitiv-dativ | singular | acățător | acățătorului | acățătoare | acățătoarei |
plural | acățători | acățătorilor | acățătoare | acățătoarelor |