acuzator definitie

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acuză. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur]. adjectivacuzator

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur) adjectivacuzator

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. ♢ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După fr. accusateur. adjectivacuzator

*acuzatór, -oáre adj. Care acuză. adjectivacuzator

acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoáre adjectivacuzator

acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș. adjectivacuzator

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur. adjectivacuzator

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care acuză, care învinuiește. Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 17. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. V. procuror. adjectivacuzator