reduceri si promotii 2018
Definitie acuza - ce inseamna acuza - Dex Online
Alege sensul dorit: acuza - substantiv feminin acuza - verb tranzitiv

acuza definitie

ACÚZĂ s.f. (Jur.; liv.) Învinuire, acuzare. [< acuza, cf. it. accusa]. substantiv feminin acuză

ACÚZĂ s. f. acuzare. (< it. accusa) substantiv feminin acuză

acúză s. f., g.-d. art. acúzei; pl. acúze substantiv feminin acuză

ACÚZĂ, acuze, s. f. Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). substantiv feminin acuză

*acúz, a v. tr. (lat. ac-cusare, d. ad, la, și causa, cauză, proces. V. s-cuz). Învinovățesc, pîrăsc: îl acuza de furt. Fig. Trădez, daŭ de gol: faptele-l acuzaŭ. verb tranzitiv acuz

ACUZÁ vb. I. tr. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. ♦ (Jur.) A imputa cuiva un delict, o crimă. 2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare]. verb tranzitiv acuza

ACUZÁ vb. tr. 1. a învinui, a învinovăți; a incrimina. ◊ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă. 2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare) verb tranzitiv acuza

ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă etc; a învinui, a învinovăți.– Fr. accuser (lat. lit. accusare). verb tranzitiv acuza

ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacție. – Din fr. accuser, lat. accusare. verb tranzitiv acuza

acuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 acúză verb tranzitiv acuza

acuzà v. 1. a declara culpabil, a învinovăți; 2. a pârî, a trage în judecată; 3. (vorbind de lucruri) a servi de dovadă: aceste fapte îl acuză; 4. fig. a imputa în genere: nu acuza soarta. verb tranzitiv acuzà

ACUZÁ, acuz, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. « de » sau de propoziții completive indirecte) A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă; a învinui, a învinovăți. A fost acuzat de crimă.De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. LIT. ANTIMONARHICĂ 168. ◊ A b s o l. Faptele acuză. verb tranzitiv acuza

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului acuza

acuza   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acuza acuzare acuzat acuzând singular plural
acuzând acuzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acuz (să) acuz acuzam acuzai acuzasem
a II-a (tu) acuzi (să) acuzi acuzai acuzași acuzaseși
a III-a (el, ea) acu (să) acuzai acuza acuză acuzase
plural I (noi) acuzăm (să) acuzăm acuzam acuzarăm acuzaserăm
a II-a (voi) acuzați (să) acuzați acuzați acuzarăți acuzaserăți
a III-a (ei, ele) acu (să) acuze acuzau acuza acuzaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z