ACUTIZÁ vb. I. refl. (Rar) A se ascuți, a deveni acut. [< acut + -iza]. verbacutiza
acutizá (a-) vb., ind. prez. 3 acutizeáză verbacutiza
ACUTIZÁ, pers. 3 acutizează, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A deveni acut. – Din it. acutizzare. verbacutiza
acutiza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)acutiza | acutizare | acutizat | acutizând | singular | plural | ||
acutizând | acutizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | acutizez | (să)acutizez | acutizam | acutizai | acutizasem | |
a II-a (tu) | acutizezi | (să)acutizezi | acutizai | acutizași | acutizaseși | ||
a III-a (el, ea) | acutizează | (să)acutizai | acutiza | acutiză | acutizase | ||
plural | I (noi) | acutizăm | (să)acutizăm | acutizam | acutizarăm | acutizaserăm | |
a II-a (voi) | acutizați | (să)acutizați | acutizați | acutizarăți | acutizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | acutizează | (să)acutizeze | acutizau | acutizară | acutizaseră |