acut definitie

ACÚT, -Ă adj. 1. Ascuțit, pătrunzător, violent. 2. (Despre boli) Ajuns la o stare critică. 3. (Muz.; despre note) Înalt, ascuțit. [< lat. acutus, cf. it. acuto]. adjectivacut

ACÚT, -Ă adj. 1. ascuțit, pătrunzător. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evoluție rapidă. 4. (despre sunete) înalt, ascuțit. (< lat. acutus, it. acuto) adjectivacut

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Senzațiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit. – Lat. lit. acutus (it. acuto). adjectivacut

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit², subțire. – Din lat. acutus, it. acuto. adjectivacut

*acút, -ă adj., (lat. acútus). Ascuțit: accent acut. Fig. Violent: durere acută. Clar și pătrunzător: Voce acută. adjectivacut

acút adj. m., pl. acúți; f. acútă, pl. acúte adjectivacut

acut a. 1. ascuțit: accent acut; 2. Muz. pătrunzător: voce acută; 3. profund, violent: durere acută; boală acută, boală gravă cu mersul repede în opozițiune cu boala cronică. adjectivacut

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Durere acută. ◊ Senzațiile erau tari, acute, priveliștea, era pentru el un tablou spălat și redat în culorile lui vii. CAMIL PETRESCU, N. 63. 2. (Despre boli, în opoziție cu cronic) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză, brusc. Apendicită acută. 3. (Muz., despre note) înalt, ascuțit. Registru acut. adjectivacut

furt acut expr. (intl.) delapidare. adjectivfurtacut