ACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a acupla. [< acupla]. substantiv femininacuplare
acupláre (-cu-pla) s. f., g.-d. art. acuplắrii substantiv femininacuplare
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla. substantiv femininacuplare
ACUPLÁRE s. f. Cuplare. substantiv femininacuplare
ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler]. verb tranzitivacupla
ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler) verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler. verb tranzitivacupla
acuplá (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acupleáză verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler. verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. T r a n z. A cupla. verb tranzitivacupla
acuplare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | acuplare | acuplarea |
plural | acuplări | acuplările | |
genitiv-dativ | singular | acuplări | acuplării |
plural | acuplări | acuplărilor |