ACUPLÁRE s.f. Acțiunea de a acupla. [< acupla]. substantiv feminin acuplare
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. substantiv feminin acuplare
acupláre (-cu-pla) s. f., g.-d. art. acuplắrii substantiv feminin acuplare
ACUPLÁRE s. f. Acțiunea de a acupla. – V. acupla. substantiv feminin acuplare
ACUPLÁRE s. f. Cuplare. substantiv feminin acuplare
ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler]. verb tranzitiv acupla
ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler) verb tranzitiv acupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler. verb tranzitiv acupla
acuplá (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acupleáză verb tranzitiv acupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler. verb tranzitiv acupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. T r a n z. A cupla. verb tranzitiv acupla
| acuplare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | acuplare | acuplarea |
| plural | acuplări | acuplările | |
| genitiv-dativ | singular | acuplări | acuplării |
| plural | acuplări | acuplărilor | |