ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler]. verb tranzitivacupla
ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler) verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla. – Fr. accoupler. verb tranzitivacupla
acuplá (a ~) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 acupleáză verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler. verb tranzitivacupla
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. T r a n z. A cupla. verb tranzitivacupla
acupla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)acupla | acuplare | acuplat | acuplând | singular | plural | ||
acuplând | acuplați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | acuplez | (să)acuplez | acuplam | acuplai | acuplasem | |
a II-a (tu) | acuplezi | (să)acuplezi | acuplai | acuplași | acuplaseși | ||
a III-a (el, ea) | acuplează | (să)acuplai | acupla | acuplă | acuplase | ||
plural | I (noi) | acuplăm | (să)acuplăm | acuplam | acuplarăm | acuplaserăm | |
a II-a (voi) | acuplați | (să)acuplați | acuplați | acuplarăți | acuplaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | acuplează | (să)acupleze | acuplau | acuplară | acuplaseră |