acumula definitie

ACUMULÁ vb. I. tr. A îngrămădi, a strânge, a înmagazina. [< fr. accumuler, cf. it. accumulare, lat. accumulare]. verb tranzitivacumula

ACUMULÁ vb. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra. (< fr. accumuler, lat. accumulare) verb tranzitivacumula

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Fr. accumuler (lat. lit. accumulare). verb tranzitivacumula

acumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 acumuleáză verb tranzitivacumula

acumulà v. a grămădi. verb tranzitivacumulà

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmaga­zina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare. verb tranzitivacumula

ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strînge, a îngrămădi, a concentra, a înmagazina. Capitalul este plusvaloare acumulată. ◊ Investițiile necesare industriei noastre trebuie și pot fi făcute din rezervele pe care le va acumula statul. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 149. ◊ F i g. Pentru a conduce in mod just, este necesar ca experiența conducătorilor să fie completată cu experiența practică a maselor, care, în opera de construire a socialismului, acumulează o uriașă experiență practică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705. * Refl. pas. Energia se poate acumula sub formă electrică în acumulatoare electrice. verb tranzitivacumula

*acumuléz v. tr. (lat. accúmulo, -áre, d. cúmulus, grămadă). Grămădesc, adun: a acumula comorĭ. verb tranzitivacumulez