acumbét adj. m., pl. acumbéți; f. acumbétă, pl. acumbéte adjectivacumbet
ACUMBÉT, -Ă, acumbeți, -te, adj. (Despre părți ale plantelor) Culcat. – După lat. accumbens, -ntis. adjectivacumbet
acumbet adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | acumbet | acumbetul | acumbetă | acumbeta |
plural | acumbeți | acumbeții | acumbete | acumbetele | |
genitiv-dativ | singular | acumbet | acumbetului | acumbete | acumbetei |
plural | acumbeți | acumbeților | acumbete | acumbetelor |