acuitate definitie

ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuțit]. substantiv femininacuitate

ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité) substantiv femininacuitate

ACUITÁTE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ♢ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. [Pr.: -cu-i-] – După fr. acuité. substantiv femininacuitate

*acuitáte f. (d. lat. acútus, ascuțit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ. substantiv femininacuitate

acuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. acuitắții substantiv femininacuitate

acuitate f. însușirea lucrului acut: acuitatea durerii. substantiv femininacuitate

ACUITÁTE s. f. 1. Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité. substantiv femininacuitate

ACUITÁTE S. f. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricît de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. Acuitate vizuală. Acuitate auditivă. – Pronunțat: -cu-i-. substantiv femininacuitate