ACTUÁL, -Ă adj. Prezent, de față. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [Pron. -tu-al. / < lat. actualis, cf. fr. actuel]. adjectiv actual
ACTUÁL, -Ă I. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei. II. s. n. holocen. (< fr. actuel, lat. actualis) adjectiv actual
ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) De acum, de față; prezent. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de actualitate. [Pr.: -tu-al] – Fr. actuel, (lat. lit. actualis). adjectiv actual
*actuál, -ă adj. (lat. actualis; fr. actuel). Care există în stare activă: serviciŭ actual. Prezent, de acum: obiceĭurĭ actuale. Proaspăt și demn de atențiune încă, interesant: acest fapt nu maĭ este actual. adjectiv actual
actuál (-tu-al) adj. m., pl. actuáli; f. actuálă, pl. actuále adjectiv actual
actual a. care există in momentul prezent, de acum: timpul actual. ║ adv. acuma, în timpul de față. adjectiv actual
ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există sau se petrece în prezent, în momentul de față. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de acum. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [Pr.: -tu-al] – Din fr. actuel, lat. actualis. adjectiv actual
ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. De acum, de față, din acest moment; prezent. ◊ De actualitate, la ordinea zilei, care are importanță pentru vremea de față. Lupta pentru pace este o problemă actuală a oamenilor muncii din toate țările. ◊ (Adverbial) Lozinca « Proletari din toate țările, uniți-vă! » sună astăzi mai actual ca oricînd. – Pronunțat: -tu-al. adjectiv actual
actual adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | actual | actualul | actuală | actuala |
plural | actuali | actualii | actuale | actualele | |
genitiv-dativ | singular | actual | actualului | actuale | actualei |
plural | actuali | actualilor | actuale | actualelor |