activ definitie

ACTÍV, -Ă adj. (op. pasiv) 1. Care participă intens la o acțiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații sau instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) În serviciul efectiv, sub steag; în activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intră ușor în reacție. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit în mod curent; verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizații politice, al unei instituții etc. care cuprinde elementele cele mai devotate și mai bine pregătite, cu sarcini de răspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile și imobile care aparțin unei întreprinderi sau instituții; parte a bilanțului unde se înscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinâi) aktiv]. adjectivactiv

activ, active s. n. (intl.) cazier bogat adjectivactiv

ACTIV, -Ă I. adj. 1. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline. ◊ (mil.) în activitate. 2. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție. 3. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent. 4. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate. III. adv. în mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv) adjectivactiv

actív³ (bunuri) s. n., pl. actíve adjectivactiv

ACTÍV², -Ă, activi, -e, adj. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizații, societăți, instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și nimici forțele inamice. ♦ (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus). adjectivactiv

ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Populație activă = totalitatea persoanelor angajate într-o activitate profesională. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operații economice, balanțe, bugete etc.) Care are venituri sau resurse mai mari decât cheltuielile; (despre conturi) care se deschide pentru ținerea evidenței unui element concret dintr-un patrimoniu și care face parte din activul bilanțului. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2. (Cont.) Resursă controlată de către întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni (grave). A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva. 4. (Ieșit din uz) Totalitatea persoanelor grupate care activa intens în domeniul vieții politice și obștești. – Din fr. actif, lat. activus, (II și) rus. aktiv. adjectivactiv

*actív, -ă adj. activus, d. agere, actum, a lucra). Viŭ, laborios, harnic: om activ. Care lucrează: principiŭ activ. Energic: remediŭ activ. Datoriĭ active, sume datorite [!] ție de alțiĭ. Gram. Verb activ, verb transitiv, care are un complement direct. Formă activă, care arată acțiunea. S. n., pl. e Com. Ceĭa ce posezĭ, în opoz. cu pasiv, ceĭa ce datorești [!]. Adv. În mod activ. adjectivactiv

actív¹ adj. m., pl. actívi; f. actívă, pl. actíve adjectivactiv

activ a. 1. sârguitor, harnic: om activ; 2. care are efect: remediu activ; serviciu activ, pozițiunea militarului sub drapel; 3. Gram. care exprimă o acțiune: verb activ. ║ n. averea unui comerciant în opozițiune cu pasivul său. adjectivactiv

ACTÍV², -Ă, activi, -e, adj. (În opoziție cu pasiv) Care participă în mod intens la o acțiune, care ia parte efectivă la o lucrare; (numai despre oameni) care lucrează cu sîrg, harnic. Muncitori activi. ◊ Lupta consecventă pentru pace dusă de Uniunea Sovietică se bucură de sprijinul activ al maselor de milioane de oameni iubitori de pace din toate țările lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2688. Bălcescu a fost un luptător activ pentru drepturile poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/4. ◊ Expr. A lua parte activă la o acțiune = a lucra efectiv, dîndu-și tot concursul. ◊ (Adverbial) Conferințele au fost urmate de discuții, la care membrii de partid au participat activ. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2553. ◊ Membru activ (spre deosebire de o n o r i f i c și c o r e s p o n d e n t) = membru al unei organizații, al unei societăți sau al unei instituții, avînd anumite obligații și bucurîndu-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. Membru titular activ al Academiei R.P.R. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Vocabular activ = cuvinte pe deplin înțelese de vorbitor și folosite des de el. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvîrșitâ de subiectul gramatical. Diateză activă (uneori substantivat, n.) v. d i a t e z ă. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare dinamică, care folosește contraatacuri și contralovituri, pentru a slăbi și nimici cît mai multe forțe inamice. ◊ (Ec., Fin.; despre operații, conturi, bilanț) Care se soldează cu un profit. adjectivactiv

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat adjectivaaveaacademie

HOMOSEXUAL ACTIV distribuitor, sondor, șmecher. adjectivhomosexualactiv