acrime definitie

credit rapid online ifn

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru2 + suf. -ime. substantiv femininacrime

acríme f. Acreală. substantiv femininacrime

credit rapid online ifn

acríme (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrímii substantiv femininacrime

acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust. substantiv femininacrime

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime. substantiv femininacrime

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. F i g. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205. substantiv femininacrime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiacrime

acrime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrime acrimea
plural
genitiv-dativ singular acrimi acrimii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z