acrescământ definitie

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește]. substantiv neutru acrescământ

ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement) substantiv neutru acrescământ

acrescămấnt (a-cres-) s. n., pl. acrescămínte substantiv neutru acrescământ

ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement. substantiv neutru acrescământ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului acrescământ

acrescământ   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrescământ acrescământul
plural acrescăminte acrescămintele
genitiv-dativ singular acrescământ acrescământului
plural acrescăminte acrescămintelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z