ACOSTAMÉNT s.n. Fâșie laterală de-a lungul unei șosele, situată între partea carosabilă și șanț. [Pl. -te. / cf. fr. accotement]. substantiv neutru acostament
ACOSTAMÉNT s. n. fâșie laterală de-a lungul unei șosele. (după fr. accotement) substantiv neutru acostament
ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală (nepavată sau nepietruită) de-a lungul unui drum, care servește la circulația pietonilor, la scurgerea apelor etc. – După fr. accotement. substantiv neutru acostament
ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile. – După fr. accotement. substantiv neutru acostament
acostamént s. n., pl. acostaménte substantiv neutru acostament
ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fîșie laterală de-a lungul unui drum, lăsată în general nepavată sau nepietruită, care servește pentru siguranța circulației, scurgerea apelor, circulația pietonilor și la depozitarea materialului de întreținere. substantiv neutru acostament
acostament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | acostament | acostamentul |
plural | acostamente | acostamentele | |
genitiv-dativ | singular | acostament | acostamentului |
plural | acostamente | acostamentelor |