ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. Care acoperă; care garantează. – Din acoperi + suf. -(i)tor. adjectiv acoperitor
acoperitór, -oáre s. Ps. S. Protector. – Și cop-. adjectiv acoperitor
ACOPERITÓR, -OÁRE, acoperitori, -oare, adj. 1. Care acoperă; care garantează. – Acoperi + suf. -tor. adjectiv acoperitor
acoperitór adj. m., pl. acoperitóri; f. sg. și pl. acoperitoáre adjectiv acoperitor
acoperitor m. cel ce acopere sau învelește case. adjectiv acoperitor
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Din acoperi + suf. -(i)toare. substantiv feminin acoperitoare
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. 2. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor. substantiv feminin acoperitoare
acoperitoáre s. f., g.-d. art. acoperitórii; pl. acoperitóri substantiv feminin acoperitoare
ACOPERITOÁRE, acoperitori, s. f. Obiect cu care se acoperă, se învelește sau se închide ceva. Acoperitoarea putinii. substantiv feminin acoperitoare
| acoperitoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | acoperitoare | acoperitoarea |
| plural | acoperitori | acoperitorile | |
| genitiv-dativ | singular | acoperitori | acoperitorii |
| plural | acoperitori | acoperitorilor | |