acoperemânt definitie

ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ. substantiv neutru acoperemânt

acoperemânt n. 1. ceeace acopere sau învelește; 2. adăpost: subt acoperemântul cerului. [Lat. COOPERIMENTUM]. substantiv neutru acoperemânt

ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (spec.) acoperiș. [Var: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ). substantiv neutru acoperământ

ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ. substantiv neutru acoperemânt

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului acoperemânt

acoperemânt   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acoperemânt acoperemântul
plural acopereminte acoperemintele
genitiv-dativ singular acoperemânt acoperemântului
plural acopereminte acoperemintelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z