acont definitie

acónt (acónturi), s. n. – Avans, arvună. – Var. acompt. < Fr. acompte. substantiv neutru acont

ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte]. substantiv neutru acont

acónt / acónto s. n., art. acóntul / acóntoul; pl. acónturi / acóntouri substantiv neutru acont

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto) substantiv neutru acont

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. – It. acconto (fr. acompte). substantiv neutru acont

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte. substantiv neutru acont

*acónt n., pl. urĭ (fr. acompte d. à, la, și compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă. substantiv neutru acont

acont n. arvună (= fr. à compte). substantiv neutru acont

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani datorată de cineva, care se plătește înainte la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție pentru îndeplinirea întregii obligații; (popular) arvună. V. a v a n s. substantiv neutru acont

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului acont

acont   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acont acontul
plural aconturi aconturile
genitiv-dativ singular acont acontului
plural aconturi aconturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z