acompaniament definitie

ACOMPANIAMÉNT s.n. Însoțire cu vocea sau cu un instrument a melodiei principale dintr-o piesă muzicală; acord care însoțește sau susține melodia principală a unui cântec. [Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento]. substantiv neutruacompaniament

ACOMPANIAMÉNT s. n. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument. (< fr. accompagnement, it. accompagnamento) substantiv neutruacompaniament

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement. substantiv neutruacompaniament

*acompaniamént n., pl. e (fr. accompagnement). Însoțire (în plimbare). Muz. Însoțire (cu vocea saŭ cu un instrument). substantiv neutruacompaniament

acompaniamént (-ni-a-) s. n., pl. acompaniaménte substantiv neutruacompaniament

acompaniament n. Muz. însoțirea instrumentelor cu vocea sau împreunarea a două instrumente diferite. substantiv neutruacompaniament

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. [Pr: -ni-a-] – Din fr. accompagnement. substantiv neutruacompaniament

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cîntate din gură sau la un instrument muzical de bază, prin altă melodie în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, la alt instrument sau la un grup de instrumente; partea unei bucăți muzicale care are rolul de a acompania o melodie. V. i s o n, h a n g. Arie cu acompaniament de pian. ◊ Pe sub candida veselie a melodiei zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S- III 100. – Pronunțat: -ni-a-. substantiv neutruacompaniament