acolo definitie

acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloșa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú. invariabilacolo

ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbește); în alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Într-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde pornește o acțiune sau o mișcare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pân' pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai în față (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (în clipa de față)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce mă privește, ce avantaj am din asta? [Acc. și: acoló] – Lat. eccum-[i]lloc. invariabilacolo

acólo și (pop.) acólu (sud) și acoló (nord) adv. de loc și de direcțiune (lat. eccu-illó, de unde s' a făcut acúlo, ca' n Mac., acoló, ca' n nord, și acló, ca' n Mac. și Banat. Pe urmă, după vbg. kolĭe, s' a făcut acólo și cólo, acólea și cólea). În acel loc, în opoz. cu aci, aicĭ, acolea, acilea: staŭ acolo, mă duc acolo. Se uzitează și ca termin [!] care mărește ideĭa de dispreț: ĭa un prost și el acolo! are și el 2-3 francĭ acolo, și se fudulește! Într' acolo (nord), în colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo. – A lucra într' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra în acest scop, a lucra pentru”. invariabilacolo

acólo (în acel loc) adv. invariabilacolo

acolo adv. în acel loc, în opozițiune cu aci. [Lat. ECCU´IILOC, de unde scurtat colo]. invariabilacolo

ACÓLO adv. (În opoziție cu aici) În acel loc sau în acele locuri (relativ) îndepărtate (de cel care vorbește); în alt loc. Pîn-acolo cale nu-i Decît piatra muntelui în bătaia vîntului. DEȘLIU, M. 63. Spre vîrful către care năzuiesc, Pe care pajuri mari își au culcușul, Acolo e palatul din poveste. BENIUC, V. 72. Văzînd o căsuță tupilată... abătut la poartă. Atunci se aude dinlăuntru un glas... – Cine-i acolo ! – Eu sînt, un drumeț rătăcit. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Precizat prin determinări locale, adesea în corelație cu «unde») Acolo unde au huzurit tâlharii, Rîd astăzi, voinicește, făurarii. DEȘLIU, G. 38. Unde lovea el cu nuiaua și unde se deschidea talazurile care înconjura vîrful nuielei, acolo țîșt și ea [broasca]. ISPIRESCU, L. 34. Acolo, lingă izvoară, iarba pare de omăt. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. Am trecut pe acolo, dar n-am intrat în casă. Dintr-acolo = din acel loc, din direcția aceea. Un loc gol, luminat ca ziua de puterile flăcărilor; dintr-acolo trebuia să vină detașamentul de partizani. CAMILAR, N. II 534. Într-acolo = spre acel loc, în direcția aceea. Cerul e roșu, de parcă s-a aprins într-acolo o pădure. STANCU, D. 125. De acolo = din locul de unde pornește o acțiune sau o mișcare. De-acolo urlu-n glas de tunet. BENIUC, V. 11. (Adjectival; familiar) Mă tu ăla de-acolo... dă o mînă de ajutor aici. PAS, L. I 97. De pe acolo = cam din acel loc. Venea de pe acolo. (Adjectival) A găsit un om de pe acolo, care i-a arătat locurile. ◊ E x p r. (Mold.; cu valoare de superlativ, de obicei în construcții negative) Pîn' pe acolo = peste măsură, din cale afară (de mare, greu, frumos etc.). Mătușă, zice nevasta, d-apoi oare cum om face noi ca să fie mai bine? – Aceasta nu-i vrun lucru piti pe acolo, copilă hăi, zise baba. CREANGĂ, P. 173. Ce ai acolo? = ce ai în față (în mînă etc.) Ce faci acolo? = ce faci, cu ce te ocupi (chiar în momentul de față)? (Familiar) Fugi de-acolo! = da de unde! nici gînd să fie așa! Aș! fugi de-acolo, nu te pot crede. Ce am eu de-acolo? = ce mă interesează ? ce mă privește ? ce avantaj am din asta ? Las’ să mă cheme cum m-a chema; ce ai dumneata de-acolo? CREANGĂ, P. 149. – Accentuat și: acoló (EMINESCU, O. I 85, KOGĂLNICEANU, S. 3, JARNÎK-BÎRSEANU, D. 38). invariabilacolo

ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbește); în alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. De (sau dintr-)acolo = din partea aceea, din locul acela. Într-acolo = spre acel loc, spre direcția aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Până acolo... = până la situația..., la împrejurarea (care depășește limita îngăduită)... ◊ Expr. (Reg.) (Pân')pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc). Ce ai acolo ? = ce ai la tine (sau în mână etc)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar în momentul de față)? Fugi de-acolo ! = da de unde ! nici gând ! imposibil ! Ce am eu de-acolo ? = ce mă privește, ce avantaj am din asta ? [Acc. și: acoló] – Lat. eccum-[i]lloc. invariabilacolo

pe acólo (tempo lent)/pe-acólo (tempo rapid) prep. + adv. invariabilpeacolo

de acólo (tempo lent)/de-acólo (tempo rapid) prep. + adv. invariabildeacolo

ține acolo! expr. (intl.) 1. păzește împrejurimile! 2. dă alarma! invariabilțineacolo

într-acólo prep. + adv. invariabilîntracolo

de pe acólo (tempo lent)/de pe-acólo (tempo rapid) prep. + adv. invariabildepeacolo

dintr-acólo (pop.) prep. + adv. invariabildintracolo