ACLIMATÁ vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater) verb tranzitivaclimata
ACLIMATÁ, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater. verb tranzitivaclimata
*aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s' a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez). verb tranzitivaclimatez
aclimata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aclimata | aclimatare | aclimatat | aclimatând | singular | plural | ||
aclimatând | aclimatați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aclimatez | (să)aclimatez | aclimatam | aclimatai | aclimatasem | |
a II-a (tu) | aclimatezi | (să)aclimatezi | aclimatai | aclimatași | aclimataseși | ||
a III-a (el, ea) | aclimatează | (să)aclimatai | aclimata | aclimată | aclimatase | ||
plural | I (noi) | aclimatăm | (să)aclimatăm | aclimatam | aclimatarăm | aclimataserăm | |
a II-a (voi) | aclimatați | (să)aclimatați | aclimatați | aclimatarăți | aclimataserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aclimatează | (să)aclimateze | aclimatau | aclimatară | aclimataseră |