reduceri si promotii 2018
Definitie aclamare - ce inseamna aclamare - Dex Online

aclamare definitie

ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [< aclama]. substantiv feminin aclamare

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație. substantiv feminin aclamare

aclamáre (a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắri substantiv feminin aclamare

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație. substantiv feminin aclamare

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama. substantiv feminin aclamare

*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre. substantiv feminin aclamațiune

*aclám, a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin [!] aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege. verb tranzitiv aclam

ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. verb tranzitiv aclama

ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) verb tranzitiv aclama

aclamá (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă verb tranzitiv aclama

aclamà v. a primi cu strigăte de bucurie sau de aprobare. verb tranzitiv aclamà

ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare). verb tranzitiv aclama

ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. Din fr. acclamer, lat. acclamare. verb tranzitiv aclama

ACLAMÁ, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. itingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570. verb tranzitiv aclama

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aclamare

aclamare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aclamare aclamarea
plural aclamări aclamările
genitiv-dativ singular aclamări aclamării
plural aclamări aclamărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z