aclamare definitie
- Vezi aici mai multe sinonime aclamare
- Vezi aici mai multe rime aclamare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ac
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu acl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu are
ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [< aclama]. substantiv femininaclamare
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație. substantiv femininaclamare
aclamáre (a-cla-) s. f., g.-d. art. aclamắrii; pl. aclamắri substantiv femininaclamare
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama. substantiv femininaclamare
*aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre. substantiv femininaclamațiune
*aclám, a -á v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin [!] aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege. verb tranzitivaclam
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare]. verb tranzitivaclama
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare) verb tranzitivaclama
aclamá (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclámă verb tranzitivaclama
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare). verb tranzitivaclama
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. Din fr. acclamer, lat. acclamare. verb tranzitivaclama
ACLAMÁ, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. itingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570. verb tranzitivaclama
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaclamare
| aclamare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aclamare | aclamarea |
| plural | aclamări | aclamările | |
| genitiv-dativ | singular | aclamări | aclamării |
| plural | aclamări | aclamărilor | |