ACIUÍ vb. IV v. aciua. verb tranzitivaciui
aciui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aciui | aciuire | aciuit | aciuind | singular | plural | ||
aciuind | aciuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aciuiesc | (să)aciuiesc | aciuiam | aciuii | aciuisem | |
a II-a (tu) | aciuiești | (să)aciuiești | aciuiai | aciuiși | aciuiseși | ||
a III-a (el, ea) | aciuiește | (să)aciuiai | aciuia | aciui | aciuise | ||
plural | I (noi) | aciuim | (să)aciuim | aciuiam | aciuirăm | aciuiserăm | |
a II-a (voi) | aciuiți | (să)aciuiți | aciuiați | aciuirăți | aciuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aciuiesc | (să)aciuiască | aciuiau | aciuiră | aciuiseră |