ACIUÍ vb. IV v. aciua. verb tranzitiv aciui
ACIUÍ vb. IV v. aciua. verb tranzitiv aciui
| aciui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aciui | aciuire | aciuit | aciuind | singular | plural | ||
| aciuind | aciuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | aciuiesc | (să) aciuiesc | aciuiam | aciuii | aciuisem | |
| a II-a (tu) | aciuiești | (să) aciuiești | aciuiai | aciuiși | aciuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | aciuiește | (să) aciuiai | aciuia | aciui | aciuise | ||
| plural | I (noi) | aciuim | (să) aciuim | aciuiam | aciuirăm | aciuiserăm | |
| a II-a (voi) | aciuiți | (să) aciuiți | aciuiați | aciuirăți | aciuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | aciuiesc | (să) aciuiască | aciuiau | aciuiră | aciuiseră | ||