ÁCIRĂ s. f. v. aceră. substantiv femininaciră
ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb. I] verbacira
acirá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 acíră verbacira
ACIRÁ, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var: acerá vb. I] – Et. nec. verbacira
ACIRÁ, acír, vb. I. I n t r a n z. (Regional) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre.... Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. 2. A fi în așteptare, a sta la pîndă, a pîndi. verbacira
acira substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)acira | acirare | acirat | acirând | singular | plural | ||
acirând | acirați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | acir | (să)acir | aciram | acirai | acirasem | |
a II-a (tu) | aciri | (să)aciri | acirai | acirași | aciraseși | ||
a III-a (el, ea) | aciră | (să)acirai | acira | aciră | acirase | ||
plural | I (noi) | acirăm | (să)acirăm | aciram | acirarăm | aciraserăm | |
a II-a (voi) | acirați | (să)acirați | acirați | acirarăți | aciraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aciră | (să)acire | acirau | acirară | aciraseră |