ACIDULÁRE s.f. Acțiunea de a acidula; acidizare. [< acidula]. substantiv feminin acidulare
ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula. substantiv feminin acidulare
aciduláre s. f., g.-d. art. acidulắrii; pl. acidulắri substantiv feminin acidulare
ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula; înăcrire a unui lichid. Acidularea unei soluții. substantiv feminin acidulare
ACIDULÁRE, acidulări, s. f. Acțiunea de a acidula. – V. acidula. substantiv feminin acidulare
ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri ușor. [< fr. aciduler]. verb tranzitiv acidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. – Fr. aciduler. verb tranzitiv acidula
acidulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aciduleáză verb tranzitiv acidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. Acidulez apa. verb tranzitiv acidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler. verb tranzitiv acidula
*aciduléz v. tr. (fr. aciduler, d. acidule, lat. acidulus, cam acru, dim. d. acidus, acid, acru). Chim. Acresc puțin: accidulez [!] o infuziune. verb tranzitiv acidulez
| acidulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | acidulare | acidularea |
| plural | acidulări | acidulările | |
| genitiv-dativ | singular | acidulări | acidulării |
| plural | acidulări | acidulărilor | |