ACIDULÁ vb. I. tr. A da aciditate unui lichid; a înăcri; a acri ușor. [< fr. aciduler]. verb tranzitivacidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. – Fr. aciduler. verb tranzitivacidula
acidulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aciduleáză verb tranzitivacidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A amesteca un lichid cu un acid; a da unei soluții proprietățile unui acid. Acidulez apa. verb tranzitivacidula
ACIDULÁ, acidulez, vb. I. Tranz. A adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid; a acri ușor. – Din fr. aciduler. verb tranzitivacidula
*aciduléz v. tr. (fr. aciduler, d. acidule, lat. acidulus, cam acru, dim. d. acidus, acid, acru). Chim. Acresc puțin: accidulez [!] o infuziune. verb tranzitivacidulez
acidula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)acidula | acidulare | acidulat | acidulând | singular | plural | ||
acidulând | acidulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | acidulez | (să)acidulez | acidulam | acidulai | acidulasem | |
a II-a (tu) | acidulezi | (să)acidulezi | acidulai | acidulași | acidulaseși | ||
a III-a (el, ea) | acidulează | (să)acidulai | acidula | acidulă | acidulase | ||
plural | I (noi) | acidulăm | (să)acidulăm | acidulam | acidularăm | acidulaserăm | |
a II-a (voi) | acidulați | (să)acidulați | acidulați | acidularăți | acidulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | acidulează | (să)aciduleze | acidulau | acidulară | acidulaseră |