ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif]. adjectivachizitiv
ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif) adjectivachizitiv
ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif. adjectivachizitiv
*achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă. adjectivachizitiv
ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif. adjectivachizitiv
| achizitiv adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | achizitiv | achizitivul | achizitivă | achizitiva |
| plural | achizitivi | achizitivii | achizitive | achizitivele | |
| genitiv-dativ | singular | achizitiv | achizitivului | achizitive | achizitivei |
| plural | achizitivi | achizitivilor | achizitive | achizitivelor | |