ACETÍL s.m. (Chim.) Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acétyle]. substantiv masculinacetil
ACETÍL s. m. radical organic monovalent, din acidul acetic. (< fr. acétyle) substantiv masculinacetil
acetíl s. m., pl. acetíli substantiv masculinacetil
ACETÍL, acetili, s. m. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. – Din fr. acétyle. substantiv masculinacetil
acetil substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | acetil | acetilul |
plural | acetili | acetilii | |
genitiv-dativ | singular | acetil | acetilului |
plural | acetili | acetililor |